blog i-deea.com

“Arnold fashion, Andreea clasice, Vlad…fucked up” si Alexunu?
Se pare ca pentru mine a iesit prezicerea, nu-i asa?

Maria:

Pare trista nu-i asa? Pare o femeie ce a indurat multe de la soarta. Pare o persoana prin ai carui ochi se vede melancolia ce ii acopera sufletul. Pare a nu fi vorbareata, pare a sta la locul ei, in coltishorul plin de panze de paianjen, pe unde numai vantul mai bate prin niste unghere uitate de lume. Ai zice ca mana inclestata pe baston, duce o greutate mult prea mare pentru cat pare babutza de mica. Pare ca a dus o viata aspra, ca nu a avut prea multe bucurii in viata. Ai spune ca aceasta calatorie este printre ultimele. Ti-ai imagina-o privind tot drumul pe fereastra, pierduta, cu acei ochi mereu umezi, nu-i asa?

Hai spune-mi, asa o vezi?

Dar in nici un caz nu ti-ai imagina-o mai agitata decat o fata la maritat, ca e prima data cand merge cu trenul in ultimii 20 de ani. Nu ai crede ca s-ar rusina cand din greseala i-a cazut basmaua de pe cap “ma vad si fetele astea acuma cu capu’ gol“. Nu ti-ai putea-o imagina ca rade cu gura pana la urechi, iar ca povestea vietii ei este una de care este mandra si fericita ca a putut trai atatea si atatea momente. Nu ai putea admite ca babutza face glume uneori cu conotatii, si nici sa imi puna intrebari intime. Nu ti-ai imagina-o dandu-mi sfaturi culinare, dar si de viata, cea mai importanta ar fi sa nu ma marit, nu-i asa? Nu ai crede ca ma trezea din somn cu cate un strigat ciudat “ce tot dormi fato’ atata?“, dupa doar 10 minute dupa ce inchisesem ochii. Nu ti-ai putea imagina ca s-a infofolit cu toate cele, cu o ora jumate inainte de destinatia ei, nu ai crede ca cineva la varsta aceea poate sa dea dovada de un asemenea entuziasm.

Dar oare m-ai crede daca ti-as spune ca asa e?

I can fly…

But i want his wings…

Lamb – Gabriel

…o calatorie cu metroul pana la capatul lumii…

…dar pasii mei se strecoara printre frunze…

Un fragment din cartea ce o citesc acuma:

Daca observi atent un obiect sau un trup aparent comun, el se transforma in ceva sacru. Obiectivul fotografic poate sa descopere secretele pe care ochiul sau mintea nu le capteaza, totul dispare, cu exceptia a ceea ce a surprins camera. Fotografia este un exercitiu de observatie si rezultatul tine de noroc: intre miile de negative care umplu sertarele atelierului meu, foarte putine sunt exceptionale.

…

Camera fotografica este un aparat simplu, orice tampit poate sa o foloseasca, chestia e sa creezi cu ea combinatia accea de adevar si frumusete care se numeste arta. Cautarea e mai ales spirituala. Caut adevar si frumusete in transparenta unei frunze de toamna, in forma perfecta a unui melc pe plaja, in curba unui spate de femeie, in textuta unui trunchi de copac batran, dar si in alte forme alunecoase ale realitatii. Uneori, in timp ce lucrez la o imagine in camera obscura, apare sufletul unui om, emotia unei intamplari sau esenta vitala a unui obiect, si-atunci recunostinta imi explodeaza in piept si plang, e inevitabil. Spre astfel de revelatie tinde meseria mea.

Portret in sepia – Isabel Allende