White Lion – When The Children Cry
Pornind de la ce a zis Alex aseara, cu un personaj care cand era mic, credea ca daca isi pune mainile in fata ochilor, desi el nu mai vede pe nimeni, credea ca de asemeni nu este vazut de nimeni. Simpatica ideea, lumea a zambit si s-a trecut “asa si altadata…”…
In cap mi-a ramas ideea. Asezandu-se in mintea mea, am inceput sa ii dau amploare. Atat de mult as vrea uneori chiar sa pun mainile la ochi si sa stiu ca nu mai exist decat pentru mine. As vrea sa dispar intr-o lume creata de mine, asa cum o vreau eu, in culori si nori limpezi, in liniste si singuratatea unui gand frumos. As vrea sa pun mainile la ochi si sa zbor departe. Intr-o secunda sa imi aleaga gandul unde sufletul meu vrea sa mearga. Sa am de ales intr-o fractiune de secunda, dintre mii de sertare ale mintii mele, lucrurile de care simt nevoia in acel moment. As vrea sa ridic mainile si sa imi astern o patura moale de zambete si sa respir atingeri blajine ale soarelui. Sa deschid gura si sa urlu cu tacere, sa ma simt golita si plina in acelasi timp de tot.
As vrea sa pot…

… asa, si altadata…